Istoria alimentului de excelenta a poporului italic


Istoria alimentului de excelenta a poporului italic

Este greu de imaginat si de gasit un fel de mancare italienesc mai faimos decat pastele fainoase ! Tocmai din acest motiv este important sa fie respinsa mai ales intr-un moment atat de complex ca cel actual, ridicola legenda metropolitana, conform careia pastele fainoase ar fi de origine chineza. In urma unor studii si evaluari filologice recente, s-a demostrat inca odata ca pastele fainoase erau cunoscute in Sicilia deja dupa dominatia araba 826-1060 si ca acestea erau preparate din grau dur cultivat pe insula.Prima sursa literara care vorbeste despre pastele fainoase, este cartea geografului arab Abu Abdallah Muhammad ibn Muhammad ibn Idris, cunoscut de catre sicilieni drept Idrisi, care in cartea cunoscuta astazi sub numele de ‘’ Cartea lui Ruggero’’ afirma ca ‘’in orasul Trabia se fabrica spaghete in cantitati atat de mari, incat s-ar putea aproviziona cu ele inafara oraselor din Calabria si teritoriile musulmane si cristiane deopotriva, unde se si trimit de altfel cantitati mari’’. Tratatul lui Idrisi, terminat inainte de moartea lui Roger al II-lea al Siciliei cunoscut ca Ruggero II di Sicilia in 1154, a confirmat ca fabricarea pastelor fainoase in Sicilia atinsese un punct de dezvoltare atat de important incat se crease exportarea acestora in toata zona mediterana. Legenda asupra originii chinezesti a pastelor deriva dintr-o lectura superficiala al unui pasaj din ‘’Milionul’’lui Marco Polo, unde acesta afirma ca a vizitat tara lui Fansur din regiunea Baros in Sumatra unde a vazut arborele Sago din care localnicii extrageau o faina pe care o foloseau la paste si alte bunatati.
Pentru un motiv neinteles, primul editor al cartii, Giambattista Pamusio, a introdus in editia din 1559 o nota de la sine putere pentru a clarifica ca, din acea faina se preparau diferite lasagne si diferite feluri de paste fainoase din care a mancat de nenumarate ori si Marco Polo si dintre care a adus si la Venezia cateva in forma esicata.Aceasta nota arbitrara, disparuta apoi din editiile moderne, a fost folosita ulterior pentru a justifica o asa zisa origine chinezeasca a pastelor fainoase nesustinuta insa de alte elemente.Asadar este un pacat si in plus este o mare imprecizie ca la capitolul ‘’macaroni’’ din americana ‘’Columbia Encyclopedia’’ sa citim : ‘’similare paste fainoase si din orez erau cunoscute in Asia de mii de ani si se crede ca au fost introduse in Germania in timpul invaziilor mongole din secolul al XIII-lea si ca au fost difuzate in Italia, unde au devenit un produs curent, atat pentru consumul intern cat si pentru export’’.
Pastele fainoase din grau dur asa cum se produc de secole in Italia, nu au absolut nici o legatura cu pastele fainoase sau din orez, care se regasesc in bucataria chinezeasca. Ba mai mult, astazi este posibil sa dam un raspuns asupra originii macaroanelor pe baza unor documente si pe baza unor probe logice.Pastele fainoase au vazut lumina zilei in Sicilia, dupa venirea dominatiei arabe, insa putem spune aproape cu certitudine ca nu au fost arabii cei care le-au adus in pamant italian. Cuvantul ‘’maccherone’’ nu deriva asa cum a fost sustinut indelungat din latina vulgara ‘’maccaronis’’ ci din dialectul sicilian ‘’maccarruni’’, mai exact din verbul ‘’maccari’’ care inseamna ‘’a strivi, a zdrobi’’ si inseamna amestecat cu tarie, deoarece a face aluatul de paste din faina de grau dur si gris de grau dur, necesita mai multe eforturi decat a pregati un aluat pentru paste din alta faina.
Mai putem face si o alta consideratie importanta asupra radacinii italiane a diferitelor paste fainoase care se regasesc peste tot in lume, si-anume : vermicelli, spaghetti, maccheroni, chittarina, etc. Daca acestea ar fi fost de origine araba sau chinezeasca, ar fi greu de explicat de ce aceste produse sunt cunoscute si gasibile la nivel mondial, numai si excluziv cu nume italienesti. As veni cu inca o completare aici, si-anume vreau sa citez Decameronul lui Boccaccio, mai exact in a 8-a zi unde autorul ne povesteste de un munte de parmezan ras pe care erau oameni care faceau macaroane si ravioli pe care le rostogoleau apoi prin parmezan.
Aceasta origine siciliana a pastelor fainoase este sustinuta si de catre Goethe in cartea sa ‘’Calatorie in Italia’’. Cand a ajuns la Girgenti, actualul oras Agrigento, din lipsa de hotel, a fost nevoit sa isi ia o camera la un producator de macaroane care i-a permis ca a doua zi dimineata sa asiste la prepararea macaroanelor.
Felice Cunsolo, un faimos gatronom, respinge un alt zvon, conform caruia pastele fainoase s-ar fi ‘’nascut’’ la Neapoli. Sa nu uitam ca Neapoli a devenit capitala macaroanelor abia in anii 1800 cand a inceput adevarata dezvoltare a industriei pastelor fainoase.Motivul acestei intarzieri comparativ cu alte regioni italiane, este datorat faptului ca in Campania, nu se producea graul dur iar aluatul sau pastele gata preparate, erau aduse aici din Sicilia sau din Sardinia.Difuzarea si fabricarea pastelor fainoase in Campania este datorata localitatii Amalfi in perioada Republicii Marinara. Locuitorii din Amalfi erau mari navigatori din cate stim si mergeau des in porturile din Sicilia unde au cunoscut impreuna cu navigatorii din Genova aceasta noua arta a pastelor fainoase, pe care au dus-o fiecare in regiunile de bastina de unde s-a difuzat mai departe.
Restul povestii cu productia valoroaselor paste fainoase facute manual pana la cele industriale, este deja poveste a prezentului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu