M-am gandit despre ce anume sa va scriu in ajun de An Nou si gandindu-ma la traditii despre noroc in noaptea dintre ani, m-am gandit sa va invit intr-o incursiune in lumea lintelor. Despre acestea se spune ca ar fi legumele
cele mai antice de pe fata pamantului, cultivate in Asia deja in anul 7000 i.C.
S-au raspandit mai apoi in tot bacinul
Mediteranean, devenind hrana de baza a anticilor greci si a romanilor.
Or fi oare lintele purtatoare
de noroc?
Daca nu ar fi fost traditie romana consumarea
lintelor in noaptea dintre ani, probabil ca am fi pierdut undeva pe drum
placerea de a gusta aceste legume salutare si gustoase de care atat grecii cat
si romanii spuneau ca ar fi aducatoare
de noroc.
Printre cadourile nelipsite ale timpului, se
gasea si un saculet plin de linte care ar fi trebuit sa se trasforme in monede,
intr-un oarecare moment al anului. Si nu era poate nici o iluzie, pentru ca
aceasta leguma foarte umila in aspect, dezvaluia propria pretiozitate in
perioada de iarna, atunci cand natura care era in hibernare nu era in masura sa
asigure alimente inafara celor care permiteau conservarea. La acea vreme nu
erau multe: mazarea era atat de mica incat era confundata cu roscovele care la
vremea respectiva erau folosite numai drept furaj pentru animale, acelasi lucru
spunandu-se si despre fasole. A fost nevoie de descoperirea lui Cristofor
Columb pentru ca vechea Europa sa cunoasca marea familie a fasolei, care a
depasit-o imediat pe cea de dimensiuni minuscule din traditia pana atunci a
europei. Pana la respectivl eveniment, in clasamentul preferatelor era bobul,
urmat de naut si lintele. Asadar o hrana in special folosita pe perioada
iernii.
In timp, circumstantele au permis ca bobul si
lintele sa fie asociate cultului mortilor. Israelitii in mod special, legati
fiind vechilor lor traditii, le foloseau cand erau in doliu, poate in memoria
mortii stramosului lor Isaac. Si aici as aminti povestea din Geneza, a celor
doi frati gemeni Esau si Iacob, doua personaje cu comportament discutabil.
Hrana inteleptilor greci
Timpul, barbarismul si nenumaratele incendii, au
contribuit la disparitia celei mai mari
parti a culturilor grecilor antici. Nu s-ar fi stiut de foarte multi autori
daca acestia nu ar fi fost amintiti de catre Athenaios din Naucratis, scriitor
grec care a trait in orasul egiptean Naucrati intre secolele II si III. Acesta
a scris intr-o opera pe care a intitulat-o Deipnosophistai, ceea ce inseamna
‚’filozofi experti in misterele bucatariei’’. De ce amintesc de aceasta opera ?
Pentru ca lintele sunt la loc de onoare in aceasta carte si in mod special gasim marturia popularitatii acesteia in diversitatea
egipteana a timpului, pana si intr-un discurs tinut in onoarea filozofului Plutarh. Era o hrana foarte populara dar cu toate acestea
considerata un deliciu.
In antica Roma, lintele erau considerate
printre legumele cele mai importante, asa cum au scris multi autori de-a lungul
timpului.De la bucataria marelui Apicius ajungem sa vedem cum erau apreciate
lintele in Roma Imperiala. Si ca drept exemplu, amintesc o reteta ‚’Lenticula
ex sfondylis’’ care ne invata sa fierbem lintele in putina apa iar intre timp
sa pregatim un sos, zdrobind piper, chimion, foi de menta, coriandru si busuioc, pe care le amestecam apoi cu miere,
sos de anchoa si must fiert. Se adauga otet dupa gust si amestecam sosul cu
lintele fierte. Separat se prajesc ciuperci taiate in bucati care apoi se
adauga lintelor si se termina de fiert.Se amesteca bine si se condimenteaza cu
putin ulei verde, adica ulei proaspat de masline.
Tot in asentimentul gustului dulce acrisor,
Apicius ne-a lasat mostenire o alta reteta, care spune asa: fierbem lintele
in multa apa si cand incepe sa fiarba,
dam la o parte spuma.Adaugam apoi praz si coriandru tocat marunt.Ceea ce este
interesant in toate retetele timpului, este folosirea coriandrului care astazi
nu este prezent in gastronomia italiana.Pentru condimentarea lintelor lui
Apicius se prepara un sos din seminte de coriandru, busuioc, menta si radacina
unei rachite care la vremea respectiva era considerata drept planta magica. Si
in aceasta reteta se adauga mustul fiert, sos de anchoa, otet si ulei, adaugand
la final putin amidon din grau. Pentru cei care nu iubesc gusturile dulce
acrisoare, pot incerca sa realizeze aceste retete fara miere si must fiert. Cu siguranta, rezultatul va fi apreciabil si va aduce beneficii mesei cu un toc de
cultura, un condiment greu de identificat care a fost si este iubit inca de pe
vremea anticilor greci.
Lintele sunt o mare traditie si
in cultura gastronomica maghiara si la fel si aici le regasim obligatoriu in
meniul de Revelion si de Anul Nou, dar si in tot cursul anului. Personal imi plac
foarte mult, pregatite oricum: supa, salata sau fel doi si nu as putea sincer
alege drept una mai buna decat cealalta.
Asa cum deja stiti, am crescut
intr-un orasel multicultural din Ardeal unde in traditia maghiara, iarna se
folosesc mult lintele iar in noaptea dintre ani, sunt nelipsite. Va voi
impartasi o reteta de linte pentru noaptea dintre ani.
Supa de linte ungureasca cu carnati si varza
Ingrediente pentru 4 persoane:
1 bucata de carnati afumati de casa( eu pun dupa
gustul nostru)
2 cani de linte
400 gr de varza murata
2 cepe rosii
1 morcov
500 ml de zeama de varza
500 ml de apa
Putin tarhon uscat
½ pahar de vin alb sec
Putina smantana
Feliem carnatii in felii de cca. 1 cm grosime, ii
punem intr-o oala si calim pana incepe sa iasa din ei grasimea.( La foc mic )
Intre timp curatam ceapa si morcovul; tocam marunt ceapa iar morcoul il taiem
rondele si le adaugam in oala.Le calim pe toate impreuna la foc mic apoi
stingem cu vinul.Dupa cateva minute adaugam zeama de varza si apa. Taiem varza
in murata in fasii subtiri si o adaugam si pe aceasta la supa. Spalam bine
lintele pe care cel mai bine ar fi sa le tinem la inmuiat in apa calie cel
putin doua ore si le adaugam la supa cu cateva boabe de piper negru si tarhon.
Atentie: nu saram supa datorita verzei murate. Fierbem la foc moderat pana cand
lintele se vor inmuia.Cand este gata, putem adauga putina smantana ins afara sa
mai fierbem supa. Am imbogatit aceasta supa servind-o cu parmezan ras.
Si pentru ca tot am vorbit despre norocul pe care spun
legendele ca l-ar aduce consumul de linte in noaptea dintre ani, va doresc sa
mancati multe linte dar mai ales va doresc un An Nou senin, imbelsugat cu
iubire si spor ! Sa ne vedem cu bine !
Cu drag,
Gabriella
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu