marți, 30 decembrie 2014

Prin istoria lintelor in ajun de An Nou



M-am gandit despre ce anume sa va scriu in ajun de An Nou si gandindu-ma la traditii despre noroc in noaptea dintre ani, m-am gandit sa va invit intr-o  incursiune in lumea lintelor. Despre acestea se spune ca ar fi legumele cele mai antice de pe fata pamantului, cultivate in Asia deja in anul 7000 i.C.
S-au raspandit mai apoi in tot bacinul Mediteranean, devenind hrana de baza a anticilor greci si a romanilor.

Or fi oare lintele purtatoare de noroc?
Daca nu ar fi fost traditie romana consumarea lintelor in noaptea dintre ani, probabil ca am fi pierdut undeva pe drum placerea de a gusta aceste legume salutare si gustoase de care atat grecii cat si romanii spuneau ca ar fi  aducatoare de noroc.
Printre cadourile nelipsite ale timpului, se gasea si un saculet plin de linte care ar fi trebuit sa se trasforme in monede, intr-un oarecare moment al anului. Si nu era poate nici o iluzie, pentru ca aceasta leguma foarte umila in aspect, dezvaluia propria pretiozitate in perioada de iarna, atunci cand natura care era in hibernare nu era in masura sa asigure alimente inafara celor care permiteau conservarea. La acea vreme nu erau multe: mazarea era atat de mica incat era confundata cu roscovele care la vremea respectiva erau folosite numai drept furaj pentru animale, acelasi lucru spunandu-se si despre fasole. A fost nevoie de descoperirea lui Cristofor Columb pentru ca vechea Europa sa cunoasca marea familie a fasolei, care a depasit-o imediat pe cea de dimensiuni minuscule din traditia pana atunci a europei. Pana la respectivl eveniment, in clasamentul preferatelor era bobul, urmat de naut si lintele. Asadar o hrana in special folosita pe perioada iernii.
In timp, circumstantele au permis ca bobul si lintele sa fie asociate cultului mortilor. Israelitii in mod special, legati fiind vechilor lor traditii, le foloseau cand erau in doliu, poate in memoria mortii stramosului lor Isaac. Si aici as aminti povestea din Geneza, a celor doi frati gemeni Esau si Iacob, doua personaje cu comportament discutabil.

Hrana inteleptilor greci

Timpul, barbarismul si nenumaratele incendii, au contribuit la disparitia celei mai mari parti a culturilor grecilor antici. Nu s-ar fi stiut de foarte multi autori daca acestia nu ar fi fost amintiti de catre Athenaios din Naucratis, scriitor grec care a trait in orasul egiptean Naucrati intre secolele II si III. Acesta a scris intr-o opera pe care a intitulat-o Deipnosophistai, ceea ce inseamna ‚’filozofi experti in misterele bucatariei’’. De ce amintesc de aceasta opera ? Pentru ca lintele sunt la loc de onoare in aceasta carte si in mod special gasim marturia popularitatii acesteia in diversitatea egipteana a timpului, pana si intr-un discurs tinut in onoarea filozofului Plutarh. Era o hrana foarte populara dar cu toate acestea considerata un deliciu.

In antica Roma, lintele erau considerate printre legumele cele mai importante, asa cum au scris multi autori de-a lungul timpului.De la bucataria marelui Apicius ajungem sa vedem cum erau apreciate lintele in Roma Imperiala. Si ca drept exemplu, amintesc o reteta ‚’Lenticula ex sfondylis’’ care ne invata sa fierbem lintele in putina apa iar intre timp sa pregatim un sos, zdrobind piper, chimion, foi de menta, coriandru si  busuioc, pe care le amestecam apoi cu miere, sos de anchoa si must fiert. Se adauga otet dupa gust si amestecam sosul cu lintele fierte. Separat se prajesc ciuperci taiate in bucati care apoi se adauga lintelor si se termina de fiert.Se amesteca bine si se condimenteaza cu putin ulei verde, adica ulei proaspat de masline.

Tot in asentimentul gustului dulce acrisor, Apicius ne-a lasat mostenire o alta reteta, care spune asa: fierbem lintele in  multa apa si cand incepe sa fiarba, dam la o parte spuma.Adaugam apoi praz si coriandru tocat marunt.Ceea ce este interesant in toate retetele timpului, este folosirea coriandrului care astazi nu este prezent in gastronomia italiana.Pentru condimentarea lintelor lui Apicius se prepara un sos din seminte de coriandru, busuioc, menta si radacina unei rachite care la vremea respectiva era considerata drept planta magica. Si in aceasta reteta se adauga mustul fiert, sos de anchoa, otet si ulei, adaugand la final putin amidon din grau. Pentru cei care nu iubesc gusturile dulce acrisoare, pot incerca sa realizeze aceste retete fara miere si must fiert. Cu siguranta, rezultatul va fi apreciabil si va aduce beneficii mesei cu un toc de cultura, un condiment greu de identificat care a fost si este iubit inca de pe vremea anticilor greci.

Lintele sunt o mare traditie si in cultura gastronomica maghiara si la fel si aici le regasim obligatoriu in meniul de Revelion si de Anul Nou, dar si in tot cursul anului. Personal imi plac foarte mult, pregatite oricum: supa, salata sau fel doi si nu as putea sincer alege drept una mai buna decat cealalta.
Asa cum deja stiti, am crescut intr-un orasel multicultural din Ardeal unde in traditia maghiara, iarna se folosesc mult lintele iar in noaptea dintre ani, sunt nelipsite. Va voi impartasi o reteta de linte pentru noaptea dintre ani.
Supa de linte ungureasca cu carnati si varza 


Ingrediente pentru 4 persoane:

1 bucata de carnati afumati de casa( eu pun dupa gustul nostru)
2 cani de linte
400 gr de varza murata
2 cepe rosii
1 morcov
500 ml de zeama de varza
500 ml de apa
Putin tarhon uscat
½ pahar de vin alb sec
Putina smantana

Feliem carnatii in felii de cca. 1 cm grosime, ii punem intr-o oala si calim pana incepe sa iasa din ei grasimea.( La foc mic ) Intre timp curatam ceapa si morcovul; tocam marunt ceapa iar morcoul il taiem rondele si le adaugam in oala.Le calim pe toate impreuna la foc mic apoi stingem cu vinul.Dupa cateva minute adaugam zeama de varza si apa. Taiem varza in murata in fasii subtiri si o adaugam si pe aceasta la supa. Spalam bine lintele pe care cel mai bine ar fi sa le tinem la inmuiat in apa calie cel putin doua ore si le adaugam la supa cu cateva boabe de piper negru si tarhon. Atentie: nu saram supa datorita verzei murate. Fierbem la foc moderat pana cand lintele se vor inmuia.Cand este gata, putem adauga putina smantana ins afara sa mai fierbem supa. Am imbogatit aceasta supa servind-o cu parmezan ras.

Si pentru ca tot am vorbit despre norocul pe care spun legendele ca l-ar aduce consumul de linte in noaptea dintre ani, va doresc sa mancati multe linte dar mai ales va doresc un An Nou senin, imbelsugat cu iubire si spor ! Sa ne vedem cu bine !

Cu drag,

Gabriella


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu