Astazi va propun un preparat pe
care noi il iubim nespus: gnocchi din cartofi cu un sos cremos si aromat cu
hribi, galbiori si mult Parmezan. Pana la reteta insa, va voi destainui o mica
istorioara a acestor paste atat de iubite
in toata lumea.
Gnocchi sunt unul dintre
alimentele cele mai antice, de origini umile si cu toate acestea
surprinzatoare. Aceste paste care astazi sunt de cele mai multe ori
achizitionate, sunt foarte simple de realizat acasa, iar gustul va garantez ca
este complet diferit.
Si ca de obicei, am pornit
pentru a va scrie o reteta si iata-ma-s cu urechile prinse in istoria acestor
paste. Dar rabdare caci asa cum stim, frumuseteta celor mai frumoase calatorii
este ca stim de unde pornim, insa nu stim unde vom ajunge.
A fost odata ca niciodata,
faina de alac, atat de indragita de catre anticii romani, faina care era la
baza alimentatiei de zi cu zi din acea epoca. Era atat de indispensabila, incat
era considerata sacra. Intr-atat de sacra, incat la nuntile de rit antic,
numite ‚’confarreatio’’ adica cu alac, mirii isi schimbau mici paini care se
numeau ‚’panis farreus’’, pe care le consumau drept simbol al vietii ce aveau
sa imparta incepand din acea zi. Aceste nunti trebuiau sa aiba loc in prezenta
a 10 martori si era consacrata lui Iuppiter Farreus sau Giove del Farro. Aceste
ritualuri erau prezervate patricienilor
pentru a putea urca in ierarhia bisericeasca. Tot din aceasta faina de alac, se
preparau la vremea respectiva prima versiune de gnocchi, doar cu apa si sare.
Astazi, pastele gnocchi sunt
alaturi de pizza si alte paste fainoase italiene, printre cele mai cunoscute
alimente din lume si in Italia sunt preparate in toate regiunile dar cu forme
diferite. Asa cum va spuneam mai sus, sunt usor de realizat si se adapteaza
usor, la orice tip de sos. Exista multe feluri de gnocchi: din faina de grau,
faina de griș, faina de orez, faina de porumb, cu cartofi, cu paine uscata si
chiar gnocchi din dovleac, care sunt foarte gustosi.
Cei mai cunoscuti si mai
apreciati sunt insa, gnocchi din cartofi si acestia au originile foarte antice,
datand din secolul al XVI-lea, perioada in care incepuse importarea cartofilor
din Americi.
Inventia acestei minunatii care
astazi incanta palatele lumii intregi, o datoram locuitorilor din Sorrento.
Toti cei ce ati fost in Italia, sigur ati auzit macar odata sau ati consumat
celebri ‚’Gnocchi alla Sorrentina’’, un preparat delicios cu rosii, mozzarella
si busuioc proaspat.
La curtea Ducatului de Milano,
condusa de Francesco Sforza, cunoscuta si sub numele de ‚’Corte Sforzesca’’, cu
ocazia banchetelor nuptiale, a sarbatorilor sau a victoriilor erau preparati
dar erau cunoscuti sub numele de ‚’zanzarelli’’. Prepararea acestora era
diferita fata de gnocchi din zilele noastre. Acestia erau preparati din miez de
paine, migdale tocate, lapte si cas. Deseori la aluat se adauga si spanac
pentru a le schimba gustul si culoarea si in felul acesta, supa in care erau
fierti, devenea de culoare aurie. La vremea respectiva, toate acestea erau
simbol de bogatie.
Mai tarziu in 1600 se numeau
‚’malfatti’’ si reteta acestora prevedea folosirea apei, a oualor si migdalele
si painea, erau inlocuite de faina. Conform traditiilor locale, la Roma si in
Regiunea Abbruzzo, gnocchi sunt preparati joi iar in sud, in Regiunea Campania
se prepara pentru pranzul duminical. Incepand din 1880, toate variantele de
gnocchi au disparut, ramanad doar cei din cartofi, care sunt preparati si astazi
manual, in foarte multe regiuni si in localitatile mici.
Ingrediente pentru gnocchi:
1 kg de cartofi albi
300 gr faina alba
2 oua
Sare mediteraneana
Preparare:
Spalam cartofii si ii punem la
fiert in coaja. Cand sunt gata, ii zdrobim cu zdrobitorul de cartofi si inca
calzi, ii amestecam cu faina, oua si sare. Framantam bine pana cand obtinem o
compozitie omogena. Luam bucati mici de aluat, le asezam pe un fund presarat cu
faina si facem din ele betisoare lungi pe care le taiem la circa 1,5 cm lungime.Dupa
ce i-am taiat, ii rotunjim cu ajutorul degetelor sau asezam degetul in mijloc,
apasam usor si facem o miscare in dreapta, ca si cum l-am arunca. In felul
acesta se prepara in Abbruzzo si prind o alta forma. Repetam operatiunea pana cand termina aluatul,
dupa care le pravalim bine in faina. Bine inteles ca ii puteti achizitiona din
magazin, insa gustul nu va fi acelasi.
Astazi am preparat un sos drag
sufletului meu, un sos ce imi aduce aminte de copilaria de acasa din Toplita,
bogat in bureti de padure. Pentru ca intorcandu-ne de la nasit de la Arad, am
trecut prin Cosevita si localnicii vindeau niste hribi extraordinar de frumosi si
la nici 500 de metri se vindeau galbior. Si uite cum am fost eu cu piciorul pe
frana din 500 in 500 de metri, pentru un lucru gustos, bine inteles!
Acum nu va ascund faptul ca de
aceasta data am exagerat cu portiile pentru ca ne plac atat de mult gnocchi
facuti in casa, mai ales cu sos din bureti, incat nu am rezistat.
Iata reteta sosului meu:
150 gr hribi
150 gr galbiori
1 ceapa rosie
30 gr jambon de casa afumat
2 linguri de unt cu trufe de la
Meggle
40 ml vin alb sec
Piper negru proaspat macinat
200 ml frisca de gatit de la
Meggle
1 lingura patrunjel verde tocat
marunt
30 gr Parmezan ras
Preparare:
In primul rand vom curata
buretii de impuritati, vom taia partea inferioara a picioruselor si ii vom
felia. Ii vom clati sub apa rece, dar cu mare grija. Curatam, spalam si feliem
ceapa; feliem jambonul, spalam si tocam marunt patrunjelul.
Punem o oala cu apa, sare si un
strop de ulei la fiert.
Incalzim untul cu trufe intr-o
tigaie antiaderenta si adaugam ceapa si jambonul si cand au prins culoare,
stingem cu vinul alb si adaugam mai intai galbiorii si peste 10 minute, adaugam
hribii. Fierbem la foc mediu circa 15 minute, dupa care adaugam smantana de
gatit, fierbem 2 minute si oprim focul. Patrunjelul verde, il adaugam abia acum
si amestecam cu grija.
Acum putem pune gnocchi la
fiert. Atentie cu timpul de fierbere! Sunt gata, cand se ridica la suprafata.
Ii scoatem cu ajutorul unei palete si ii asezam in bolul de servire si punem
deasupra sos ca sa nu se lipeasca si presaram cu Parmezan. Daca avem mai multi
gnocchi de fiert, repetam operatiunea dar nu uitati sa ii asezati pe straturi
cu sos, altfel se vor lipi.
Si voilà un preparat mai mult
decat delicios, usor de preparat chiar si de catre profani.
Am asociat acest preparat cu un
vin alb sec, acelasi pe care l-am folosit la prepararea sosului.
Pana data viitoare, va salut cu
drag!
Nota: Daca folositi untul cu
trufe de la Meggle, nu mai adaugati sare sosului, intrucat acest unt este deja
sarat si jambonul la fel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu